2.81K
  • Bucium - Drumul robilor (Zimbrul alb) (Official Video)

    159,298 views 10 months ago
    " Drumul robilor " este o piesă care face parte din următorul album Bucium – Zimbrul Alb.

    Albumul „Zimbrul alb” este unul conceptual, având ca temă principală astronomia populară. Toate piesele de pe album sunt inspirate din basme sau legende legate de astre.

    Drumul robilor este numele popular al Căii Lactee și este ultima piesă de pe album, singura piesă în care astrele vorbesc muritorilor.


    Albumele Bucium și alte tipuri de merchandise pot fi cumpărate de aici: https://buciumromania.bandc...
    ► Website http://www.bucium.com.ro
    ► Facebook http://www.facebook.com/Bucium
    ► Instagram http://www.instagram.com/bu...
    ► Twitter http://twitter.com/bucium

    CREDITE:

    1. Andi Dumitrescu - voce, chitări
    2. Mihai Balabaș - chitară, sfx
    3. Robert Ardeleanu - bas
    4. Cristi Răducanu - tobe

    Muzica și versurile: Andi Dumitrescu
    Înregistrări, mix & master: Dan Georgescu, Unda Recording
    Artwork: Radu Mircea Damian
    Adaptarea versurilor în engleză: Alexandru Diaconescu
    Ⓟ Audiosama Records

    Drumul Robilor

    Fără niciun cuvânt nu ieșim din rând
    Înrobiți de milenii.
    Pe tărâm neumblat ispășim păcat.
    Stăpâni ne sunt viclenii.

    Amară povară...

    Fără niciun cuvânt am pierdut ce-i sfânt
    Din fântânile vieții.
    Pașii noștri se-ntind într-un râu de-argint
    Ce îndrumă drumeții.

    Amară povară.
    Amar un trai de rob prădat de țară.

    Îngropat-am un vis în adânc abis
    Ce ne-nchide himeric.
    Ne priviți cum pierim pe tărâm străin
    Strălucind intuneric.

    Amară povară
    Amar un trai de rob prădat de țară.

    Fost-am îngeri sfinți, ai lumii părinți,
    Ce păzeau genunii.
    Dintre ape vii iveam galaxii
    Deasupra bradul lumii.

    Amară povară
    Amar un trai de robi fără țară.

    Fără niciun cuvânt nu ieșim din rând
    Înrobiți de milenii.


    Road of Serfdom

    In our muted confine, we have toed the line
    Bound in shackles for ages.
    On untrodden land thrown, for sin we atone,
    The wily rule our cages.

    So grievous the onus…

    In our muted confine, we have lost the divine
    In the life-giving wellspring.
    Our steps duly teem in a silvery stream
    That inspires the faring.

    So grievous the onus.
    Serf’s grievous plight, of homeland reft, so heinous.

    We have buried our bliss in the dark abyss,
    Locked in phantasm’s shimmer.
    You behold our decay in the lands far away
    With obscurity’s glimmer.

    So grievous the onus.
    Serf’s grievous plight, of homeland reft, so heinous.

    Holy angels erst, we, world’s fathers first,
    The abyss’s guards were.
    From the living seas, we’d wring galaxies
    Above the sacrosanct world fir.

    So grievous, the onus
    Serfs’ grievous plight upon home-disowned us. Show less
    Read more
  • Uploads Play all

    This item has been hidden
  • This item has been hidden
to add this to Watch Later

Add to

Loading playlists...