Teatrul Indart

Într-un moment sensibil al căutării adolescentine am nimerit într-un loc, menit să dezvolte actori, un loc mic, cu miros de igrasie şi multă curiozitate. Teatrul mi-a făcut cu ochiul şi m-am aprins tot. Era ca o pasăre sălbatică, pe care niciodată nu ştii dacă ai îmblânzit-o îndeajuns încât să îţi fie credincioasă toată viaţa. Şi azi, după 14 ani, încă sunt atent să nu o scap din colivie. Pasărea mea creşte frumos. Penajul a început să capete culori iar aripile se pregătesc de zbor. Albastrul cerului o intimidează iar modestia nu îi dă curajul să se destrăbăleze, să-şi arate maturitatea. Ne-am educat reciproc, am învăţat ce e teribilismul şi instinctul, construcţia şi maturitatea, ambiţia şi răbdarea, dar nu am avut şansa să zburăm, nu am vrut să ne prezentăm scenei goi, decoloraţi şi fără pinteni. CONTINUAREA aici - https://www.facebook.com/TeatrulInDArtOficial/info