MARIANA MARIN
Poem de dragoste
Mă privesc uneori în oglindă
Pentru ca să mai fie cineva în această casă
ce o urăsc de atîta vreme
încît nu mai pot trăi fără ea.
Conştiinţa de sine este în cele din urmă
o stare extrem de confortabilă-un somn greu.
Ea nu poate semăna decît amintirilor
despre lichidul meu amniotic
pe care le numeam mai demult într-o artă poetică
sau morţii,
ce a spart oglinda
pe care de atîta vreme scriu acest poem
Încît el nu mai poate trăi fără mine...
Clipul asta ma zguduie din temelii!Cat vei fi cautat ca sa gasesti muzica atat de potrivita???
Felicitari pentru tot ce faci!
ddemiras 2 years ago
Tulburătoare imaginea de final...:)
angelista4ever 2 years ago