Dansuri Polovţiene (partea a II-a)

Nume: PROKOFIEV
Prenume: Serghei
Loc naştere: Sontovka (Ucraina)
Dată nastere: 27/04/1891
Loc deces: Moscova (Rusia)
Dată deces: 04/03/1953
Naţionalitate: rusă Activitate: Reprezentatul unei noi generaţii de anti-romantici, Prokofiev s-a afirmat ca un spirit novator, un noncomformist prin excelenţă, aspirant la originalitate. Talent precoce, Prokofiev a învatat primele noţiuni muzicale cu mama sa, o buna pianistă. Astfel, la vârsta de şase ani cânta cu mare uşurinţă la pian, iar la nouă încearcă să compună o operă. La treisprezece când a intrat la Conservator, atragea atenţia tuturor asupra sa, inclusiv prin înfăţişare. A adus cu el la Conservator patru opere, o simfonie, doua sonate şi alte piese pentru pian. A studiat cu Rismki-Korsakov, Nicolai Cerepnin, Anatol Leadov şi pian cu Anna Essipova. Cât a fost student, Prokofiev a compus o muzică ce îi îngrozea pe venerabilii săi profesori. "Sugestia diabolică" (1909) şi Concertul pentru pian nr.1 (1911) i-au ridicat în cap tot Conservatorul din St.Petersburg unde a fost catalogat drept "extremist stângist". La pian, Prokofiev era un demon de gheaţă - nu ezita să recurgă la disonante supărătoare şi ritmuri bizare cu un control deplin şi o totală detaşare. Nu avea nimic din tradiţia care pornea de la Chopin şi Liszt. În anul 1914, câstigă Premiul Rubinstein pentru pian, prezentand propriul Concert în re bemol. După izbucnirea Revolutiei, Prokofiev s-a îndreptat spre Statele Unite prin Japonia. A luat cu el cateva compoziţii majore. A compus, în perioada aceasta, multe dintre "Viziunile fugitive" pentru pian solo, Concertul pentru vioara în re major, "Simfonia clasică" - aceasta a fost prima lucrare pe care Prokofiev n-a scris-o doar pentru pian. Nu a plăcut Americii şi nici lui nu i-a placut America, mai ales dupa eşecul operei sale "Dragostea pentru trei portocale", care a fost pusă în scenă la Opera din Chicago, în anul 1921. Pleacă spre Paris, unde se şi stabileşte. Aici îl întâlneşte pe Diaghilev, care îi comandă două balete, "Pasul de oţel" (1925) şi "Copilul minune" (1929). În această perioadă lucreză îndelung la opera "Îngerul de foc" (1927), termină Concertul nr. 3 pentru pian şi susţine mai multe concerte. A devenit unul dintre cei mai controversaţi compozitori ai epocii sale. Spre sfarşitul anilor 30, îl cuprinde dorul de Rusia, unde trimitea majoritatea premierelor ("Locotenentul Kije" - transpus şi pe peliculă) şi comisioanelor sale (ex. comisionul pentru spectacolul de balet "Romeo si Julieta" a fost luat de Teatrul Kirov din Leningrad). Reîntors în ţară, în anul 1934, se consacra exclusiv creaţiei artsitice. Este încununat cu premii, distincţii şi titluri onorifice. Muzica lui, tonală, cu o personaliate puternică, are multe calităţi care îi conferă o poziţie specială: celeritatea, aplombul, încrederea în sine, spiritul atletic. Prokofiev nu a fost un compozitor profund, dar muzica lui suplă, clară, vădeşte o remarcabilă energie.

Category:

Music

Tags:

• Filarmonica
• Muntenia
• Târgovişte
• Dansuri
• Polovţiene
• Serghei
• Procofiev
• Misha
• Katz

[indianu1981]

Dansuri Povelţiene Serghei Procofiev?Bine de tot! :-)))

[Syphered08]

Superb

[KUMANUL]

borodiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii­iiiiiiiiiiiinnnnnnnnnnnn......­..... nu prokofiev....

[uniededdie]

Borodiiiin.