Memorialul Durerii - Să nu ne răzbunaţi partea a 2-a

Cu drag.

Vlahia2008, multumesc pentru "traducere"

IX. „Un grup de studenţi, foşti studenţi, absolvenţi, doctori în litere, profesori secundari care au urmat cursurile de limba şi literatura italiană, de la Universitatea Bucureşti, sub egida profesorului Alexandru Marcu, s-au adresat rectorului Universităţii, cerând rechemarea marelui om de cultură, la catedră.
Era în anul 1946. Între cele 110 semnături de solidarizare cu profesorul... (cont.)

VIII. „Profesorul universitar, Alexandru Marcu o altă prezenţă remarcabilă din acest lot a fost condamnat pentru faptul că a funcţionat ca subsecretar de stat la Ministerul Propagandei Naţionale calitate în care a colaborat la opera de ‚fascizare a ţării. A murit în zarca Aiudului, în condiţii încă necunoscute."

VII. - Şi nu ni s-au primit cererile de a-i trimite medicamente, iar la recursul ultim, n-a mai vrut să vină. A fost dus la Aiud şi la primul vorbitor, unde s-au dus mama şi cu sora lui mama mea şi sora lui s-a supărat atât de tare, încât le-a spus: „Ca să înţelegeţi BINE să nu mai veniţi în iadul ăsta, refuz pachetul. Ceea ce era un lucru cumplit...
Mama, de-atunci, nu l-a mai văzut.

VI. „Nesuportând mâncarea de la închisoare, a făcut şi un icter îngrozitor şi la rejudecare a venit foarte slab; avea o haină [...] din lână, aşa, îmblănită, cu lutru, răpănoasă, care flutura pe el şi cred că i-a arătat surorii mele cum se încingea cu cordonul, la gaura pe care-o făcuse odată, când Sandra [...] cureaua [...]. Era tras printr-un inel.

V. - După sentinţă, tata a fost dus la Aiud, prima dată şi când s-a întors la rejudecare, a venit mama spunea era ca un [...] ieşit din mormânt; atât de slab, încît autoportretul lui de-aicea ...aşa, ca un vitraliu e parcă un fel de prevestire."

IV. - La prima sentinţă dată, nu ştiu, am avut impresia asta, că [...] anii îi dădeau aşa, cu ghiotura. Opt ani era cea mai mică pedeapsă. Şi tata tot opt a avut [...]. Altfel, 25 de ani a avut Dragoş Enescu şi eram aşa de nedumeriţi; [...] că unul dintre procurori vorbise chiar foarte frumos, până la un moment dat, când, la un telefon, a trebuit să schimbe toată cum se spune... un procuror pledoarie sau...
-Acuzaţie!
-Da, da, acuzaţie...

III. "Dar aceste justificări nu erau destinate numai tribunalului. Spune el:
'Ţie, baciule şi mai presus de această Curte, îţi dau socoteală.' "

II. "Nu era doar o figură de stil. Acelaşi lucru, Vulcănescu l-a spus şi la tribunal, în pledoariile sale, dovedind că economia României nu a fost deficitară în raporturile cu Reich-ul - ci, dimpotrivă, prospera."