Biserica Ortodoxă a Japoniei

Sfântul Nicolae al Japoniei (botezat cu numele de Ivan Dimitrievich Kasatkin) a adus Ortodoxia în Japonia în secolul al XIX-lea. În 1861, el a fost trimis de Biserica Rusiei la Hakodate, Hokkaido, ca preot al capelei consulatului rus. Cu toate că guvernarea contemporană a shogunilor interzicea japonezilor convertirea la creştinism, destul de curând câţiva vecini au început să viziteze frecvent capela. În aprilie 1868, trei dintre ei s-au convertit -- primii convertiţi ai lui Nicolae în Japonia. Chiar dacă aceştia erau primii săi convertiţi în Japonia, nu erau şi primii japonezi ortodocși-câţiva japonezi care se stabiliseră în Rusia se convertiseră la Ortodoxie.

În afară de câteva călătorii scurte, Nicolae a rămas în Japonia chiar şi în timpul războiului ruso-japonez (1904-1905) şi a răspândit Ortodoxia în toată ţara, fiind hirotonit primul episcop al Bisericii Japoniei. Nicolae a fondat Catedrala din Tokyo în districtul Kanda şi şi-a petrecut peste jumătate de secol acolo; de aici porecla Nikolai-do dată de locuitori Catedralei Învierii Domnului din Tokyo. Misiunea iniţială de întemeiere a Bisericii Ortodoxe a Japoniei depindea de Biserica Ortodoxă Rusă, în special în ceea ce privea finanțarea. Războiul dintre Rusia şi Japonia a creat o situaţie politică dificilă pentru biserică. După revoluţia bolşevică, guvernul japonez avea suspiciuni privind Biserica Ortodoxă Japoneză, în particular, aceasta fiind folosită ca acoperire pentru spionajul comunist rus. Cel de-al doilea episcop al Japoniei, Mitropolitul Serghie a suferit din greu din cauza acestor suspiciuni guvernamentale, fiind forţat să demisioneze din funcția de episcop; el a murit în circumstanţe neclare în 10 august 1945, cu cinci zile înainte de sfârşitul războiului. Biserica Rusă a suferit în acelaşi mod de pe urma politicii staliniste şi nu mai avea posibilitatea să ajute tânăra Biserică din Japonia.

În timpul Războiului de cincisprezece ani (1930 - 1945), care din 1939 până în 1945 a făcut parte din cel de-al Doilea Război Mondial, creştinismul din Japonia a cunoscut o perioadă foarte grea, în special Biserica Ortodoxă. După capitularea Japoniei, ocupaţia aliată a avut o atitudine generoasă faţă de creştinism, datorită componentei predominant americane. Deoarece majoritatea slavilor şi grecilor americani frecventau parohiile locale, Ortodoxia din Japonia a făcut un pas înainte. În timpul războiului, Biserica Japoniei nu a avut aproape nici un contact cu exteriorul. După război, în locul Bisericii Rusiei, Mitropolia Americană, precursoarea Bisericii Ortodoxe din America (OCA) a ajutat la restabilirea Bisericii Japoniei, iar începând cu 1946 arhiepiscopi hirotoniţi de Mitropolia Americană au condus destinele Bisericii Japoniei. În acest timp, câţiva tineri care au studiat la Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir al OCA din New York sunt acum conducători ai Bisericii Ortodoxe din Japonia. În acelaşi timp, o minoritate, sub conducerea episcopului Nicolae a intrat sub ascultarea canonică a Patriarhiei Moscovei şi este cunoscută sub numele de "Biserica Ortodoxă Rusă Podvorye din Japonia".

Mai târziu, după ce situaţia Bisericii Ortodoxe Ruse s-a îmbunătăţit, Biserica Ortodoxă a Japoniei a intrat cu totul sub ascultarea canonică a Bisericii Rusiei. În 1970 Nicolae Kasatkin a fost canonizat de către Patriarhul Moscovei şi este cunoscut ca "Sfântul Nicolae, Apostolul japonezilor". Ziua sa de prăznuire este 16 Februarie. În anul 2000, Biserica Ortodoxă a Rusiei l-a canonizat pe episcopul Andronic din Perm ca sfânt şi mucenic. El a fost hirotonit ca primul episcop de Kyoto, iar mai târziu a fost martirizat, fiind arhiepiscop de Perm, în timpul revoluţiei bolşevice.

Astăzi, Podvorze şi Biserica Japoniei s-au împăcat şi sunt în relații atât de bune încât toți îi pomenesc pe Patriarhul Alexei al II-lea şi pe Mitropolitul întregii Japonii la Sfânta Liturghie, şi au săvârşit împreună o molitvă în onoarea Sfântului Nicolae la sărbătoarea sa.

Category:

Education

Tags:

• biserica
• ortodoxa
• japonia