cristi popa - 11.barcile

Un înger a spus odată că demnitatea nu înseamnă numai vigoarea aripilor sau măsura lor. Era băut şi bolborosea despre mare, despre fascinaţia astrală a stelelor oglindite în apă, despre mirosul de alge putrede care se înghesuiesc fantomatic în grădinile de trandafiri ale sufletelor, despre tristeţea navigatorilor solitari şi despre cîntecul pervers al sirenelor. Nu-şi mai amintea cum apăruse pe lume, în schimb îşi amintea cum, înainte să înveţe secretul zborului, învăţase să bea , se ameţea şi atunci, ştiind că odată şi odată ochii îi vor lua foc, pleca înainte ca demonii mărilor să-i caute pricină şi să-l înjunghie...... Norii pluteau ca nişte năluci şi parcă cerul îşi schimba locul cu marea. Se auzea, undeva departe, cîntecul patetic al marinarului înecat....., era vremea cînd ceilalţi îngeri (pe care eu nu-i vedeam) încercau să-l înveţe să fie înger , să zboare din înălţimea fiordurilor, deşi cel puţin pentru mine, el era mai înger decît toţi îngerii la un loc.

Category:

Music

Tags:

• cristi
• popa
• 11
• barcile

[t01jpg]

Imi place cum o canti. Thumbs up, nu se gaseste cantata de altcineva pe youtube, cel putin nu am avut eu rabdarea s-o caut.

[Coralexx]

Plutim in barca vietii spre insula iubirii,

Vaslim grabiti cu totii, dorind s-ajungem primii.....

Si daca-n drumul nostru, piratii se arata

Si ne schimbam traseul.....n-ajungem.....nici­odata !

Exista doar speranta...... ca ocolim necazul.....

Dar.... s-aruncam balastul, vaslind cu tot elanul!

Sa luam cu noi doar cinstea si inima curata....

Si barca fi-va sigur...de apa ajutata!..

[Coralexx]

marea e de mine,nu-i prea mare,cerul mi-e prieten iar soarele rasare,barca vietii mele pluteste catre maluri, in ritmuri de chitara ,in vuiete de valuri........

tu esti cerul eu sunt marea intre noi e departarea,cade-n mare cerul greu si-l ridica valul meu,marea-si striga departarea ceru-si cauta cararea,dar cararea-i doar spre 'nalt,nu in jos,in van,in neant.........