Nu mi-e foame. Serios. E joi seara, stau, mănânc ca proasta şi ştiu că nu mi-e foame.
Pe telefon nimic. Nu e nici un apel pierdut. Şi nu sună. De altfel e 12 noaptea. Să fim serioşi. Cine să sune ? Dacă ar suna. Sunt aici, mâncând. Nu mi-e foame. Şi atunci de ce mănânc în mijlocul nopţii ? De proastă ? De idioată ? De cretină ? Ce e cu mine ? Dar acum pe bune, dacă ar suna, uite, de exemplu Mircea şi mi-ar spune „tocma m-am despărţit de Alice sunt absolut terminat, te rog, putem să ne întâlnim la o bere ?. „Cum să nu, în 20 de minute la ieşirea spre TNB şi ar spune „Merci, Ana, eşti o prietena extraordinară, şi aş suna după taxi. Seritaxi. Da, că tot au sediul aproape, sigur ar avea maşină imediat. Nu contează ce s-ar întâmpla mâine dimineaţă, am şi eu dreptul să le dau telefon şi să le spun că nu mă simt bine, nu pot să vin, asta e, descurcaţi-vă o zi şi fără mine. Dar de ce m-ar suna Mircea ?
Din "Nopti de Vama" - Dan Nita, Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2009
http://www.librarie.europeana.ro/?p=productsMore&iProduct=3873&sName=...
foarte tare omule
VladSocreziTu 1 year ago
minunat
psyke930 2 years ago