S-a născut la 14 august 1937 în satul Mărgineanu, localitatea Mihăilești, județul Buzău, într-o familie de lăutari (bunicul fiind violonist, tatăl violonist și un unchi de-al acestuia fiind violonist și acordeonist). Alături de aceștia încă de la 9 ani începe să cânte la petreceri, la nunți sau botezuri. Tot atunci părinții, ce-i drept cu efort, reușesc să-i cumpere un acordeon mic cu 24 bași. În vreme de război, acesta era solicitat să cânte nu numai în satele buzoiene ci și în cele din Prahova, Argeș, Teleorman. Expansiunea „harmoniștilor" din perioada interbelică creează o adevarată școală de acordeoniști, instrumentul integrându-se de-a lungul anilor în taraful tradițional și în marile orchestre de muzică populară, având deopotrivă posibilități incontestabile de solistică și acompaniament.
Gică Cristea realizează primele înregistrări la Radio în anul 1968 avându-l dirijor pe concert maestrul de atunci Constantin Mirea. În același an este angajat solist profesionist al orchestrei „Slănicul" din Buzău, iar în 1975 se mută împreună cu familia în București unde devine dirijorul Ansamblului și Orchestrei de muzică populară a Trustului IV Construcții din București. În această perioadă continuă colaborările cu Radio România și Casa de discuri „Electrecord" realizând înregistrări sub bagheta lui Ionel Banu și Radu Voinescu. Între 1977 și 1985 înregistrează două LP-uri cu orchestrele Paraschiv Oprea, respectiv Ion Albeșteanu.
Este solicitat să cânte de către Tudor Vornicu în emisiunea TV „Album duminical" și în „Viața satului". Gică Cristea este solicitat să participe în calitate de acompaniator și solist la realizarea unor înregistrări la Radio și la Electrecord de către interpreții cu care colabora în diferite spectacole și concerte (Ileana Ciuculete, Elena Lefescu-Breazu sau Nicolae Oprișan).
Gică Cristea s-a dovedit a fi un bun cunoscător al repertoriului de cântece și dansuri din Argeș, Prahova, Giurgiu și Teleorman, conferind pieselor strălucire și dinamism printr-o tehnică aparte și printr-o abordare fericită a registrelor instrumentului. A preluat de asemenea ornamentele specifice instrumentelor de suflat (fluier, caval, cimpoi, clarinet), precum și pe cele vocale, impresionând prin sensibilitate și expresivitate, într-un discurs melodic de mare rafinament.
Contemporan cu marii acordeoniști din a doua jumătate a secolului XX (Marcel Budală, Nicolae Florian, Sile Ungureanu, Marcel Todor, Bebe Șerban, Ilie Udilă, Constantin Bordeianu, Vasile Pandelescu, Ion Onoriu, Stelian Apostol, Fărâmiță Lambru etc.), Gică Cristea reușește să-și creeze propriul stil interpretativ printr-o temeinică cunoaștere a melosului autohton, grație unei muzicalități de excepție și a unei tehnici impecabile. Prin întreaga sa activitate solistică și concertistică, în dubla ipostază de solist și dirijor, Gică Cristea își înscrie numele în primul eșalon al interpreților instrumentiști lăsându-ne câteva nestemate în marea moștenire a patrimoniului cultural românesc. Moare în 2004 la București
Înregistrare din 1974, OMPR, dir. Ionel Banu
Loading...
10:00
Acordeonistii celebriiby izvordecantec751 views
Am si eu discul asta !
guspita1 2 months ago