Nichita Stănescu : Poveste sentimentală

Nichita Stănescu

Poveste sentimentală

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau între noi,
înainte şi înapoi.
Vîrtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-l înfigeam în pămînt,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de căderea vreunui cuvînt,
ca pe sub laba unui leu alergînd.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cît te iubeam mai mult, cu atît
repetau, într-un virtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

Category:

People & Blogs

Tags:

• luminita51
• Nichita Stanescu

[dailyne17]

superb video... minunata prelucrare...))...daca poate cnv sa spuna ce program e utilizat... mersii mare)

[luminita51]

@dailyne17 ProShowGold

[mulan112003]

spre rusinea mea ...nu stiu nimic despre partea muzicala...daca ma puteti ajuta

[luminita51]

@mulan112003 Partea muzicala este o piesa de José Travieso, un tinar compozitor si pianist spaniol.

[sbaluta1]

multumesc si pt travieso

[dailyne17]

@luminita51  Multumesc)

[MrBois1920]

Jóse travieso - Estudio para ballet y variacion!

[ioanalazar1]

Excelenta postare a versurilor marelui Nichita!

Multumesc, Luminita!

[ADA1971821]

"....

Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,

inainte si inapoi,

si cu cat te iubeam mai mult, cu atat

repetau, intr-un vartej aproape vazut,

structura materiei, de la inceput."

[gahan12000]

minunat !