într-o zi am să plec împăcată,
părăsind colivia ta moartă
cu păsări intrate în lumi diferite
luându-mă de la tine pe mine, iubite!
într-o zi am să deplâng cătuşele toate
şi-am să-ţi scriu din foarte departe;
câtă viaţă-am lăsat şi cât de fierbinte
am NEtrăit în mâinile tale, iubite!
ca o pasăre moartă, ca o umbră pe stea
viaţa-mi cu tine toată, era-nu-era...
colivie sau leac, libertate cuminte
închide-mă, iar, pe o mie de ani, iubite!
Nu pot descrie ce simt...Poate doar lacrimile mele o pot face...
catalinovidiuvilcan 3 months ago
Tot EU si tot aceleasi si aceleasi vorbe banale spuse, care palesc pe langa ADEVARATELE .........sentimente spuse sau inca nu,..... dar.......pe deplin simtite si traite
Eleduardo1 1 year ago