Versuri:
Voi ce staţi în adormire,voi ce staţi în nemişcare,
N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător ,
Ce se-nalţă pân la ceruri din a lumii deşteptare,
Ca o lungă salutare
Cătr-un falnic viitor? "(Alecsandri)
Nu mai auzi nimic când limba sângerează în stâlciturâ,
Românescul steag nu mai e perdea în prag,
E-o zdreanţă spălăcită ce-atârnă zbârcită
C-un ciocan şi-o coasă cârpitâpe frontispiciu.
Colo şi colo,dincolo de ziduri publice
Valorile sunt îngropate pe sub bănci
De către mâini urâte ce se prostesc în mită.
O mână leneş ţine cartease prăfuieşte,
A doua harnic întinde banunu mai tihneşte.
Prostu de român-basarabean râde cu poftă!
Ce hal!căci, grăieşte moldovneşte!
Rânjeşte,rânjeşte ,aia defapt e oglindă!
Iar mutra şi vorba ţi-e cam scârboasă,
Deci,încetează cum zici tu moldovanule
şi gândeşte!
Asta-i o scrisoare semnată de-o nimica toată,
Asta mai fâlfâie pe-aici, dup-a graniţei poartă.
O scrisoare rătăcind strigă spre cei plecaţi
Întâmplările copiilor rămaşi singuratici.
-Despre ai tăi?...păi,ce să zici?
E frumoasă,dar ceasurile nu gem în fotografie,
Căci, fetiţa şi băieţelul de-atunci,
Nu-ţi mai sânt nişte pici,au crescut,
Au acum alte nevoi şi le lipsesc prea multe.
Neajunsul ajunge şiroi,dar cel mai greoi,
Sărutul tău pe-obraz înainte de plecare,
O strângere de mânâ şi un sfat pe mâine
Le lipseşte!le lipseşti tu!
Le lipseşti tu!căci, odorul nu-ţi mai duce dorul
Când pe banii trimişi de tine
Se îngraşa porcul!TU,ce faci?!Nu te are pe tine,na-re educaţie
Ş-il mângâi pe piept cu bancnote?!!
Însă-n valizele plecării ai smuls şi te-ai azvârlit,
Haina plânsă de inima dezbrăcată a unui copil zgribulit.
(Zeci de mii de lacrimi)
Refren:
Zeci de mii de lacrimi ,vărsate pentru mii de mame,
Sigur că vine potopul dup-atâtea bocete pe rane.
Un mizer de oameni ce-au rămas pe plaiul nostru,
Deşteaptă-te basarabene,ascultă , nu rânji ca prostu!
Zeci de mii de lacrimi ,vărsate pentru mii de mame,
Sigur că vine potopul dup-atâtea bocete pe rane.
Un mizer de oameni ce-au rămas pe plaiul nostru,
Deşteaptă-te basarabene,ascultă ,înţelege,nu rânji ca prostu!
Vă scriu această scrisoare ce va pieri in mine
Sunt rătăcit nimeni nu mă mai susţine.
Aş dori să simt căldura dar e prea departe .
Am uitat-o nici ea nu-mi mai face parte
Vreau să-mi vărs sufletul fericit în lume
Dar nu-l am am doar amintiri străbune
Scrise-n mii de poezii ce vă duc dorul
De un poet fără nume ce şi-a înghiţit fiorul
Şi acum îl frământă o-ntrebare din adânc
Scumpe ,dascăle, cum mi-ai putut lăsa sufletul sărac şi flămând
Cum ai putut? Spune-mi?să nu-ţi repet greşeala
Ai plecat în lumemai lăsat vorbind cu coala
M-ai lăsat să-mi învăţ singur din şcoala vieţii,
M-am alinat în amintiri ca demenţii
Când în locul vostru mă-ncălziau podul şi pereţii
Iar acum vărs pe foi sudori să vă desenez cărarea înapoi,
Fiindcă acum ,fără voi,într-un roi de gânduri
Şi penelul mi-i greoi.
Basarabia - lacrima nemului românesc!!!
calarasi4ever 2 years ago 4
Desteapta-te romane!
ssnavygator 2 years ago 2