Iar te-ai lipit de pragul meu, străino
Cu ce pot să-ţi fiu oare de folos
Ţi-e frig şi vrei în casă haide, vinofluture
De ce priveşti mereu numai în jos?
Priveşte-mă în faţă şi vorbeşte
Simt c-ai să-mi spui ceva şi nu ştiu ce
Cum stai sub poartă, lampa mă orbeşte
Si văd că eşti doar un fluture.
Încet, de rele(??), cupele sunt stoarse
Si pân-la urmă-n zborul tău de vis
Tu vei sfârşi cu aripile arse
Alături, pe măsuţa mea de scris
Eu te voi lua în palme pe-ndelete
Si voi sufla cenuşa de pe trup
Te voi fixa cu acul pe perete
Dar aripile am să ţi le rup.
Căci aripile, aripile tale
Sunt spaima nopţii mele infernale
Sunt spaima nopţii mele infernale...
Link to this comment:
All Comments (0)