MORMINTELE CU CRUCILE : O Aventura a "pomenirii" la Melbourne
"Noi am plecat din tara mama, acolo au ramas muntii caruntii, vaile cu florile, turmele cu oile, padurile cu doinele, mormintele cu crucile".
Ben Todica este un artist al memoriei si al transferentei- intre 'aici' si 'acolo', 'trecut' si 'prezent', 'spatiu' si 'timp', 'universal' si 'particular', 'viata' si 'moarte'.
Planurile suprapuse ale filmului Mormintele cu crucile atesta o desavirsita stiinta a articularii intre 'momentul prezent' (tematica filmului), 'memoria afectiva' ( recolectind traseele traditiilor, obiceiurilor gastronomice -- sarmalele cu mamaliguta, tuica fiarta cu cuisoare, etc), precum si planul insertat al imaginilor paralele, in care o anume dinamica de inceput de lume vine sa coloreze realitatea momentului -- Pomana de un an a unui roman decedat la Melbourne si pomenit de familie. Secvente din fimlul Elisabetei Bostan Amintiri din copilarie, se gasesc flancate in filmul lui Todica de pilpiirea in vesnicie a luminarii si a luminii sale sacre, adincind, in film, comuniunea intre trecut si present, fictiune si realitate, simbol si planul concret, existential. Personaje din spatele cortinei masive a timpului gasindu-si-si locasul in bine strajuita memorie a oricarui emigrant (copilul, mama, cei familiari), se reflecta in acest film prin concretetea unor 'romani la Melbourne' savirsind actul ritualic al 'pomenirii' celor dusi dintre noi, un ritual de extraordinara forta in ansamblul traditiilor religioase ale romanilor: moartea, la romani, cheama totdeauna la viata, iar ritualul mortii este unul integrator, in care esenta vietii trebuie pastrata si perpetuata. Marele istoric al religiilor, romanul Mircea Eliade, a subliniat el insusi aceasta functie simbolica de mare forta a ritualului inmormintarii sau pomenirii drept garant al perpetuarii ordinii vietii, un mesaj deloc pesimist, mai degraba in buna traditie integratoare a 'Cimitirului vesel din Sapinta', unde 'moartea' este abordata cu umor si ironie, poate pentru a o intelege si tine la distanta necesara.
Romanii sint, in majoritatea lor ortodocsi, si acesta este ritualul urmarit de filmul lui Ben Todica, dar, daca religia predominanta a romanilor ar fi fost alta, regizorul ar fi urmarit-o, fara indoiala, pe aceea, cu aceeasi minutiozitate si pasiune, in convingerea ca 'religia', mai ales in cadrul unui popor 'de vechime' cum este poporul roman, reprezinta o componenta esentiala a culturii si o necesitate in prezervarea acesteia. Mai mult, Ben Todica a inteles ca bagajul cultural al emigrantului este deopotriva povara dar si prilej al 'inaltarii la ceruri' -- asa dupa cum un personaj din romanul lui Gabrile Garcia Marquez Un veac de singuratate, in timp ce intinde rufele albe, imaculate la uscat, se inalta impreuna cu ele, incet-incet, la ceruri -- un symbol al necesarei puritati in drumul transcendent al fiecaruia dintre noi, catre 'sus', catre 'ceruri'.
.....,
Profesor Aurelia Satcau
Daca doriti sa mai vedeti si alte videoclipuri de genul acestuia atunci apasati pe butonul "Subscribe" din dreapta ecranului/sus, si din acel moment veti avea acces liber la videolibraria TODICA, si de fiecare data cand voi pune un nou videoclip pe You Tube, veti fi anuntati imediat prin email.
inonebt 4 years ago
inonebt 4 years ago