About this user
Eu azi îmi aparţin doar mie,
Din praf şi cioburi mă adun
Lipesc doar umbre, gând, tăcere...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
"Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el ţâşneşte, în aparenţă, într-un gest mic, iar gestul acela, pentru tine, este izbăvitor şi-ţi persistă în suflet toată viaţa, ca o icoană."
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Există momente când nu putem concepe împlinirea fără destramare, cerul fără cădere, fericirea fără suferinţă...Hotarul lor superfluu acutizează permanent în noi
nevoia de contraste.
Suferinţa ne întăreşte, pe când fericirea ne face mai vulnerabili.Fericirea
este un abandon, iar durerea o luptă.Nu ne putem accepta victoriile decât ca pe o dovadă de slabiciune şi totodată avem nevoie de atâta forţă pentru a plânge...Nu putem simţi fericirea urcându-ne-n priviri decât asumându-ne efemerul ei si, impllicit, tristeţea ei postumă.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Suntem născuţi din aceeaşi ţărână,
praf aruncat în ochii existenţei.
Suntem suflete pierdute ca florile-n oceane de furtuni.Suntem dispersia luminii în picăturile de sânge,radiaţii ale aceluiaşi spectru divin.
Suntem studiul continuu al disecţiei pe propriul creier,sub protecţia unei
iubiri iluzorii. Suntem zeii plăcerii şi zeii durerii şi zeii facerii lumii, zeii ce au ştirbit divina comedie. Suntem cruci vii între cer şi pământ.
Suntem şase miliarde de clone născute din acelaşi cuvânt, purtând acelaşi război de menţinere
a propriei identităţi.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Când pierzi, ai voie să plângi. Şi ai voie să te simţi trist. Tristeţea este uneori sita care îţi cerne gândurile bune. Te răscoleşte, te cotrobăie prin toate ungherele sufletului, îţi cercetează toate gândurile. Şi le arde. Rămâne cenuşa. Arzi, te stingi şi apoi vin lacrimile. Care purifică. Rămân în urmă doar lecţiile. Doar gândurile că orice temelie poate fi reconstruită...poate...undeva...cândva...
sau never.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Misterul tristeţii este atât de inepuizabil şi de bogat, încât tristeţea nu încetează niciodată de a fi enigmatică. Dacă există o scară a misterelor, atunci tristeţea intră în categoria misterelor infinite, care nu încetează niciodată de a se arăta, fiindcă sunt inepuizabile. Şi orice mister adevărat este inepuizabil". (Cioran)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Parcurgem viaţa în mijlocul
unor lucruri absurde şi de neînţeles...
TRECĂTORULE,
Niciodată să nu îţi laşi soarta
în mâna oamenilor...
ca să nu suferi...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Scurt eseu despre prostie
(Kosta Vianu)
"Încercând să înţelegi lumea aceasta, în care trăim, vei da de prostie. Încercând s-o schimbi, te vei lovi de proşti. Cine mai ştie care filosof bătrân a rostit, cândva, acest adevăr? De dimensiunile lui ne dăm seama abia când inţelegem că prostia e o manifestare a materiei, un fenomen natural, ca un cutremur sau o inundaţie, fiind, prin aceasta, iremediabilă şi impredictibilă. De proşti vei da la tot pasul, ca de pietre. Căci prostia e imuabilă. Mulţi sunt convinşi că lumea se află într-o veşnică transformare şi devenire. Nici o eroare n-a fost mai tragică! Stând strâmbă pe temeliile ei putrede, vechi de când Creaţia, lumea se sprijină pe doar câteva adevăruri capitale, iar prostia pare a fi una din temeliile strâmbe ale acestei lumi. Nu se pot cunoaşte efectele devastatoare ale prostiei la nivel mondial. Poţi ştii cât rău a făcut o calamitate abia în clipa bilanţului. Cum prostia e infinită, efectele ei se simt in orice moment,ici şi colo, dar nu pot fi cunoscute în totalitate. Proştii sunt mulţi. Simpla enunţare a acestui adevăr nu ne plasează, însă, nici pe mine şi nici pe dumneata, cititorule, în categoria înţelepţilor. Dacă e adevarat că înţelepciunea e ca o piatră rară, nu se poate încă ştii dacă prostia e ca o boală. Şi dacă ar fi, ar fi, oricum, nevindecabilă. Fiindcă primul pas pe care trebuie să-l facă bolnavul spre vindecare este acela de a deveni conştient de boala sa. Abia după aceea ajunge pe mâna medicilor. Dar cum, Doamne-fereşte, să-i spui unui prost că e prost? Şi, mai ales, cum şi-ar putea da el însuşi seama de gravitatea faptului, când el îşi poartă prostia ca pe o virtute, sau şi mai rău, ca pe însăşi raţiunea existenţei lui: nimic nu străluceşte mai tare ca mândria prostului!"
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
ONLY TWO THINGS
ARE INFINITE, THE UNIVERSE
AND HUMAN STUPIDITY
(Albert Einstein)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Country
Romania
Play all(599)
