Want to Subscribe?
Sign In or Sign Up now!

If every person would think, help, love others as much as they love, help, think about themselves, the sufferings of the world would be cut short. And "would" - "will" is near every minute of our lives, the ony problem is not to accept it.
Nu încerca să urci pe muntele abrupt atât de repede incât să uiţi că l-ai urcat. Fi atent la fiecare pas pe care îl faci, fi atent la paşii persoanei alaturată ţie, priveşte luna, stelele, soarele, norii, pasarile şi apoi continuă.
Acceptă inegalitatea şi apoi vei vedea, chiar daca ai fost orb, că această acceptare inseamnă egalitate.
Putem asimila diferite ideologi politice, filosofice, putem asimila gândurile unor persoane pe care nu le-am cunoscut - dar rareori, noi, asimilăm iubirea... acest sentiment care ne este prieten tuturor şi ni-l dorim ca prieten dacă...
Gândeste! Asupra problemelor lumii gândeşte-te - apoi incearcă să le rezolvi. Macar dacă o singura persoană ar incearca să rezolve o singură problemă in viaţă asupra vieţii pe care o trăieşte.
Noi toţi suntem scrizofrenici dacă scrizofrenia inseamnă ură şi invidie.

De ce nu imi pasă de mine? (Tu însemni eu, de ce nu îmi pasă de tine?)

Eu sunt român, ungur, englez, francez, creştin, catolic, evreu, musulman, hindus. Cu toţi suntem la fel din punct de vedere uman. Diferenţele pe care le formăm sunt minore, minore pentru că nu ne şterg omenia.

Fiecare om are uşa lui pe care să intre, de găsit este mai greu, dar odată ce o va găsi va invăţa că a greşit şi cum işi poate corecta aceste greşeli.

Suntem egali pentru că suntem oameni. Suntem inegali din puncte de vedere minore.

Cum pot să te urăsc, cum pot să te invidiez daca tu eşti asemenea mie, daca tu ai aceleşi sentimente ca şi mine, daca şi tu poti simţi ura şi invidia, şi stiu că acestea sunt un infern. Daca aş face-o.... aş mai fi om?

Cine se sinucide nu numai pe sine se ucide. Cine ucide se sinucide.

Ieşiţi din casele voastre! şi ajutaţi pe cei care nu au.
Cum putem fi atât de egoişti când în noi se află puterea de a dărui!

Am uitat cumva că am luptat pentru liberate? Da - pentru că am uitat cel mai important tip de libertate: daruinţa.

Cateodată am impresia ca nu am varstă. Noi chiar nu avem varstă. Vom fi veşnic copii, adolescenţi, adulţi şi bătrâni.

Dacă îmi pierd răbdarea mă duc într-un colţ şi pentru o clipă meditez; apoi mă întorc şi răspund. Nu trebuie ca atunci când ne pierdem răbdarea imediat să atacăm aceea persoană.

Arată unde se greşeşte - apoi ajută sa repari.

Avem nevoie de pesimism pentru a cunoaşte problemele. Apoi de realism pentru a repara problemele.

O fobie poate fi vindecată odată ce încerci să cunoşti aceea fiinţă care ţi-o produce. Fiinţa poate fi o rasă, o etnie, o religie... ş.a.

Trăim să gândim, să ne ajutăm, să simţim. Dacă nu... atunci viaţa este un mit.

Calmul timpul peste noi l-a îngropat cu ciulini -- sacrificându-ne.
Teatral prin noi emoţi străbate, ursuz.
Orbi nu mai suntem măcar!
- ticăloşeniei templu, de noi, treptat întemeiat cu vlagă.
Ah! Bizar! Ne-am îndepărtat de levanta soartă
- de care nici zeii nu au reuşit...