Want to Subscribe?
Sign In or Sign Up now!

-Şi? Cum faci?
-Fii atent aici! Desenez un cerc de gânduri şi intru în el.
-Atât? Asta e toată filozofia?
-Da! E magia cercului. Poţi s-o faci?
-Cred că da. Dacă tu ai reuşit, înseamnă că se poate, nu?
-Da. Bănuiesc că da. Atâta timp cât există cuvântul "vreau" şi îl foloseşti pe "nu" pentru a rezista tentaţiilor, vei afla calea.
-Calea către ce?
-Păi dacă nu ştii către ce vrei să te îndrepţi nu vei ştii să construieşti cercul de gânduri.
-Şi tu? Ce vrei?
-Vreau lumină. Vreau căldură. Vreau linişte. Vreau iubire. Vreau.
-E uşur să obţii doar atât!
-Ha, ha! Aşa crezi tu. Ia încearcă să ai toate astea!
-Mare filozofie! Mă gândeam la alt "vreau".
-Bine, poţi să vrei orice, contează să vrei ce poţi avea, că dacă vrei ce nu poţi avea, degeaba... cercul nu va deveni cerc niciodată.
-Tot nu înţeleg!
-Păi vezi că nu e aşa de simplu!
-Cum ajungi la lumină?
-Uf! Nu ştiu exact. Cred că fiecare avem propria noastră cale spre a ajunge la ea.
-Adică?
-Deşi suntem construiţi pe aceeiaşi matrice avem lanţuri diferite în alcătuire, deci suntem unici, şi fiind unici avem viziuni diferite asupra a tot şi toate. Deci şi căile de a ajunge spre ceva vor diferi şi mereu vom privi totul din alt unghi.
-Încep să te pricep.
-Probabil. Nu ştiu nici eu! Să zicem că există o dualitate în tot ce ne înconjoară.
-Doar să zicem?
-Ipotetic vorbind. Dualitatea există, este reală chiar dacă nu o percepem şi nu credem în existenţa ei. Până şi Raiul are dualitatea lui! Deci, e normal să existe şi în oameni acea dualitate. Important este să se găsească. Mai greu, e adevărat. Implică multe căutări şi eşecuri şi lacrimi şi pierderi de zile, dar cred că, răbdarea este un factor important în existenţa noastră şi până la urmă cel care are răbdare găseşte o rezolvare.
-Eşti complicată.
-Nu. Ţi se pare. Doar puţin altfel, probabil.
-Nu aş putea să caut atât.
-Nu cauţi... nu ai. Nu ai... nu şti să închizi cercul şi-atunci, nu afli Calea.
=Şi dacă nu o caut?
-Nu este nicio problemă. Tot într-un cerc trăieşti. Unul existenţial, care, cu timpul începe să te strângă, dacă începi să pui întrebări. Fără întrebări e uşor. Hm! Comod chiar şi la îndemână. Mie însă, nu îmi place!
-Te complici!
-Poate. Dar descoperi viaţa adevărată, mergi spre lumină şi spre iubire.
-Şi la ce îţi foloseşte?
-Ehe! La liniştea spiritului.
-Prostii.
-Da. Pentru majoritatea astea sunt prostii şi nici măcar nu-şi pun problema unui cerc. Este însă treaba fiecăruia în alegerea Căii.
Nu poţi obliga pe nimeni. Nu poţi constrânge. Poţi doar ajuta să descopere ce vrea doar dacă vrea. Atâta timp cât există "vreau" totul devine posibil!