Want to Subscribe?
Sign In or Sign Up now!

Lant din doua zale
de Adrian Rosian

Bratele mele, ca si aripile îngerilor,
Încep undeva între umeri:
De la vertebra cervicala numeri
Una, doua, trei alte vertebre
Si de-acolo pornesc, ca doua orbite
Ale unor planete necunoscute,
Închid inima în universul lor
Si pe tine cu freamatul coastelor,
Freamat de toamna târzie,
De iubire batrânicioasa, veche.

Suntem, îti place sa spui, un lant din doua zale:
Bratele mele, închise si bratele tale.
Mie îmi place sa spun
Ca doi oameni cuminti fac un nebun
Cu privirea dementa, vie,
Întors mult înainte, în copilarie.

Adevarul nu poate fi însa prea departe
Si n-as ajunge la marginile graiului
Daca Pamântul, prins cu doua zale
N-ar fi decât breloc
la cheile Raiului.