De prea mult aur crapă boabele de grâu. Ici-colo roşii stropi de mac şi-n lan o fată cu gene lungi ca spicele de orz. Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului şi cântă. Eu zac în umbra unor maci, fără dorinţi , fără mustrări, fără căinţi şi fără-ndemnuri, numai trup şi numai lut. Ea cântă şi eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul. »
Gogulancelot 2 years ago